MAMA ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Mamă
Simbolismul mamei se leagă de acela al mării şi al pămîntului, al gliei şi chiar al Măriei, Maicii Domnului în sensul că toate sînt matrice ale vieţii. Potrivit transpunerii mistice din creştinism, Mama este Biserica de la care creştinii primesc viaţă şi har. Mama este simbolul esenţial al naşterii. Aeppli scria: „Experienţa noastră, pe care o primim de la propria mamă, este imensă şi durabilă încă de la începutul vieţii; ea ne umple copilăria. Chipul acestei femei căreia îi aparţinem mai mult decît oricărei alteia, ne însoţeşte în toate momentele vieţii. Deşi despărţiţi trupeşte, ea continuă de-a lungul anilor să ne hrănească din osteneala şi sacrificiul ei”.
In balada populară „Mioriţa”, bătrî- na mamă reprezintă chiar chipul durerii, este imaginea-sumă a tuturor mamelor care, de la Fecioara Maria încoace, îşi caută fiii dispăruţi în moarte.
Mama lui Nică din „Amintiri din coipilărie” de I. Creangă e asemenea unei zeităţi care tutelează universul copilăriei, devenind un simbol al acestei lumi: exigentă, autoritară, hotărîtă şi categorică: »Ai să pleci unde zic eu”,
„degeaba te mai sclifoseşti, Ioane”, „...ştii tu moarea mea”. Astfel mama lui Nică este cea care făureşte destinul feciorului. Find unică în felul ei, Smaranda devine, totodată, simbol al Mamei universale: „Şi sînge din sîngele ei şi carne din carnea ei am împrumutat; şi a vorbi de la dînsa am învăţat”. Autorul îşi învesteşte mama cu „tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte”.
Simbolistica mamei în poezia lui G. Vieru este foarte bogată: „Ea este o altă Maică Mărie, un început a toate cîte sînt, devenind Muma însăşi: patrie, grai, izvor şi alte realităţiprimordiale”(I. Ciocanu). Mama din poezia „Făptura mamei” de G. Vieru este asemeni mamei divine care simbolizează cea mai perfectă armonie a dragostei. Mama e perfectă asemeni stelei cu cinci colţuri, de aceea „iarba ştie” ce gîndeşte; curată, ferită de păcat, mama devine uşoară, asemeni păsării ce mijloceşte relaţia dintre cer şi pămînt. Făptura mamei e ca o sfîntă Mărie de pe zidurile bisericilor, care merge pe nori, fără a simţi împotrivire, cu faţa deschisă de o lumină internă ce se îndreaptă spre oameni: „Uşoară, maică, uşoară,/ C-ai putea să mergi câlcîndt Pe seminţele ce zboară/ Intre ceruri şi pămînt”. In poezia „Cămăşile”» mama, asemeni măicuţei din balada populară „Mioriţa”, nu învinuieşte şi nu blestemă pe nimeni. Ca toate mamele lumii, ea oficiază cu acurateţe ritualul pregătirii fiului pentru hora din sat. Cît de frumos s-ar fi petrecut acest ritual în vreme de pace!
Protagonista romanului „Mara” de I. Slavici este o mamă deosebită: muncitoare, harnică şi chibzuită. Ea este considerată de criticul literar Magdalena Po-
91
pescu „viaţa însăşi, pătimaşă, puternică, rea, lacomă, generoasă, feroce şi darnică”. Mara rămîne un personaj complex - simbol al maternităţii şi virtuţii.
Chipul mamei este evocat în „Hronicul şi cîntecul vlrstelor” de L. Blaga. Despre ea autorul scrie că „va învinge totdeauna şi-n toate împrejurările elementele vrăjmaşe nouă şi aşezărilor noastre”, „mama era substanţa activă, în jurul căreia luau înfăţişare palpabilă toate rînduielile vieţii noastre”.
Momentul prînzului din poezia „Clăcaşii” de O. Goga scoate în relief imaginea unei femei care îşi alăptează copilul simbolic. Ea este Fecioara Maria, iar „fătul bălai” este virtualul Iisus (Mesia), cel care, prin patimi şi jertfă, îşi va izbăvi norodul.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
Simbolismul mamei se leagă de acela al mării şi al pămîntului, al gliei şi chiar al Măriei, Maicii Domnului în sensul că toate sînt matrice ale vieţii. Potrivit transpunerii mistice din creştinism, Mama este Biserica de la care creştinii primesc viaţă şi har. Mama este simbolul esenţial al naşterii. Aeppli scria: „Experienţa noastră, pe care o primim de la propria mamă, este imensă şi durabilă încă de la începutul vieţii; ea ne umple copilăria. Chipul acestei femei căreia îi aparţinem mai mult decît oricărei alteia, ne însoţeşte în toate momentele vieţii. Deşi despărţiţi trupeşte, ea continuă de-a lungul anilor să ne hrănească din osteneala şi sacrificiul ei”.
In balada populară „Mioriţa”, bătrî- na mamă reprezintă chiar chipul durerii, este imaginea-sumă a tuturor mamelor care, de la Fecioara Maria încoace, îşi caută fiii dispăruţi în moarte.
Mama lui Nică din „Amintiri din coipilărie” de I. Creangă e asemenea unei zeităţi care tutelează universul copilăriei, devenind un simbol al acestei lumi: exigentă, autoritară, hotărîtă şi categorică: »Ai să pleci unde zic eu”,
„degeaba te mai sclifoseşti, Ioane”, „...ştii tu moarea mea”. Astfel mama lui Nică este cea care făureşte destinul feciorului. Find unică în felul ei, Smaranda devine, totodată, simbol al Mamei universale: „Şi sînge din sîngele ei şi carne din carnea ei am împrumutat; şi a vorbi de la dînsa am învăţat”. Autorul îşi învesteşte mama cu „tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte”.
Simbolistica mamei în poezia lui G. Vieru este foarte bogată: „Ea este o altă Maică Mărie, un început a toate cîte sînt, devenind Muma însăşi: patrie, grai, izvor şi alte realităţiprimordiale”(I. Ciocanu). Mama din poezia „Făptura mamei” de G. Vieru este asemeni mamei divine care simbolizează cea mai perfectă armonie a dragostei. Mama e perfectă asemeni stelei cu cinci colţuri, de aceea „iarba ştie” ce gîndeşte; curată, ferită de păcat, mama devine uşoară, asemeni păsării ce mijloceşte relaţia dintre cer şi pămînt. Făptura mamei e ca o sfîntă Mărie de pe zidurile bisericilor, care merge pe nori, fără a simţi împotrivire, cu faţa deschisă de o lumină internă ce se îndreaptă spre oameni: „Uşoară, maică, uşoară,/ C-ai putea să mergi câlcîndt Pe seminţele ce zboară/ Intre ceruri şi pămînt”. In poezia „Cămăşile”» mama, asemeni măicuţei din balada populară „Mioriţa”, nu învinuieşte şi nu blestemă pe nimeni. Ca toate mamele lumii, ea oficiază cu acurateţe ritualul pregătirii fiului pentru hora din sat. Cît de frumos s-ar fi petrecut acest ritual în vreme de pace!
Protagonista romanului „Mara” de I. Slavici este o mamă deosebită: muncitoare, harnică şi chibzuită. Ea este considerată de criticul literar Magdalena Po-
91
pescu „viaţa însăşi, pătimaşă, puternică, rea, lacomă, generoasă, feroce şi darnică”. Mara rămîne un personaj complex - simbol al maternităţii şi virtuţii.
Chipul mamei este evocat în „Hronicul şi cîntecul vlrstelor” de L. Blaga. Despre ea autorul scrie că „va învinge totdeauna şi-n toate împrejurările elementele vrăjmaşe nouă şi aşezărilor noastre”, „mama era substanţa activă, în jurul căreia luau înfăţişare palpabilă toate rînduielile vieţii noastre”.
Momentul prînzului din poezia „Clăcaşii” de O. Goga scoate în relief imaginea unei femei care îşi alăptează copilul simbolic. Ea este Fecioara Maria, iar „fătul bălai” este virtualul Iisus (Mesia), cel care, prin patimi şi jertfă, îşi va izbăvi norodul.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră