JOC ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Joc
„Jocul este, fundamental, un simbol al luptei cu moartea, cu elementele şi forţele potrivnice, cu sine”5. Chiar şi atunci cînd nu urmăresc decît simpla plăcere, jocurile aduc strălucirea victoriei, cel puţin de partea învingătorului. Luptă, hazard, simulacru sau vîrtej ameţitor, jocul este un întreg univers, în care fiecare trebuie să-şi afle locul. Jocul asociază noţiunile de totalitate, de regulă şi de libertate. La romani, anumite sărbători religioase erau însoţite de ceremonii periodice în cursul cărora se înfruntau atleţii şi acrobaţii, muzicanţii şi recitatorii. Fiecare cetate îşi organiza propriile jocuri, cu prilejul sărbătorilor; cetăţile aliate participau la jocuri comune. în Irlanda, un joc poate să radă barba unui adversar cu o lovitură de spadă fără să-l zgî- rie măcar sau să-i reteze iarba de sub picioare fără ca el să bage de seamă mai înainte de a cădea. Jocul ţine de iniţiere. Zeii se îndeletnicesc cu jocul de table. Anumite jocuri şi jucării au un simbolism şi astăzi. Simbolismul „catargului” se leagă de miturile despre cucerirea cerului, „fotbalul” - de disputarea globului soarelui de către două frăţii rivale. Zmeul, în Extremul
82
Orient, întruchipa sufletul exterior al proprietarului său rămas pe pămînt, dar legat magic (şi real, prin sfoară) de fragila armătură de hîrtie lăsată în voia vîrtejurilor şi curenţilor de aer. Jocurile cu păpuşi este modul de a reproduce viaţa adulţilor şi de a se asocia la marile rituri sacre, ce le vor fi revelate mai tîrziu prin iniţiere. Jocul surescită imaginaţia şi stimulează emotivitatea. Să joci înseamnă să creezi o punte între fantezie şi realitate. Jocul este astfel un „rit de intrare”; Iată de ce jocul primitivilor (sau al copiilor) se transformă atît de uşor în ceva serios. Jocurile sînt sufletul relaţiilor umane şi factori de educare eficienţi. Groos numeşte, pe bună dreptate, jocul copiilor un act de dezvoltare personală. Joaca este o pregătire instinctivă şi inconştientă a viitoarelor acţiuni serioase. Jocul teatral trebuie într-adevăr, să angajeze întreaga fiinţă, să deschidă toate căile de comunicaţie. £1 eliberează astfel o intensă creativitate, o energie ce se ajustează neîncetat. Jocul este un simbol viu.
în poemul „Luceafărul” de M. Emi- nescu, jocul şăgalnic al Cătălinei pentru Cătălin se înfiripă pe măsură ce Cătălina înţelege că ea este doar un copil al pămîntului, iar de Luceafăr o desparte imensitatea: „Pătrunde trist, cu raze reci/ Din lumea ce-l desparte
La Arghezi, jocul este o modalitate de a-ţi povăţui urmaşii („De v-aţi ascuns”). Moartea presupusă ia forma jocului de copii ce nu se ştie cînd va fi: „odată”, „după scăpătat”. La fel ca în balada populară „Mioriţa”, eroul liric săvîrşeşte imaginar ritualul morţii: Jocul începe
încet, ca un vînt.”, nAşa este jocul./ îl faci în doi, în trei./ îl joci cîte cîţi vrei/ Arde- l-ar focul!”'.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
„Jocul este, fundamental, un simbol al luptei cu moartea, cu elementele şi forţele potrivnice, cu sine”5. Chiar şi atunci cînd nu urmăresc decît simpla plăcere, jocurile aduc strălucirea victoriei, cel puţin de partea învingătorului. Luptă, hazard, simulacru sau vîrtej ameţitor, jocul este un întreg univers, în care fiecare trebuie să-şi afle locul. Jocul asociază noţiunile de totalitate, de regulă şi de libertate. La romani, anumite sărbători religioase erau însoţite de ceremonii periodice în cursul cărora se înfruntau atleţii şi acrobaţii, muzicanţii şi recitatorii. Fiecare cetate îşi organiza propriile jocuri, cu prilejul sărbătorilor; cetăţile aliate participau la jocuri comune. în Irlanda, un joc poate să radă barba unui adversar cu o lovitură de spadă fără să-l zgî- rie măcar sau să-i reteze iarba de sub picioare fără ca el să bage de seamă mai înainte de a cădea. Jocul ţine de iniţiere. Zeii se îndeletnicesc cu jocul de table. Anumite jocuri şi jucării au un simbolism şi astăzi. Simbolismul „catargului” se leagă de miturile despre cucerirea cerului, „fotbalul” - de disputarea globului soarelui de către două frăţii rivale. Zmeul, în Extremul
82
Orient, întruchipa sufletul exterior al proprietarului său rămas pe pămînt, dar legat magic (şi real, prin sfoară) de fragila armătură de hîrtie lăsată în voia vîrtejurilor şi curenţilor de aer. Jocurile cu păpuşi este modul de a reproduce viaţa adulţilor şi de a se asocia la marile rituri sacre, ce le vor fi revelate mai tîrziu prin iniţiere. Jocul surescită imaginaţia şi stimulează emotivitatea. Să joci înseamnă să creezi o punte între fantezie şi realitate. Jocul este astfel un „rit de intrare”; Iată de ce jocul primitivilor (sau al copiilor) se transformă atît de uşor în ceva serios. Jocurile sînt sufletul relaţiilor umane şi factori de educare eficienţi. Groos numeşte, pe bună dreptate, jocul copiilor un act de dezvoltare personală. Joaca este o pregătire instinctivă şi inconştientă a viitoarelor acţiuni serioase. Jocul teatral trebuie într-adevăr, să angajeze întreaga fiinţă, să deschidă toate căile de comunicaţie. £1 eliberează astfel o intensă creativitate, o energie ce se ajustează neîncetat. Jocul este un simbol viu.
în poemul „Luceafărul” de M. Emi- nescu, jocul şăgalnic al Cătălinei pentru Cătălin se înfiripă pe măsură ce Cătălina înţelege că ea este doar un copil al pămîntului, iar de Luceafăr o desparte imensitatea: „Pătrunde trist, cu raze reci/ Din lumea ce-l desparte
La Arghezi, jocul este o modalitate de a-ţi povăţui urmaşii („De v-aţi ascuns”). Moartea presupusă ia forma jocului de copii ce nu se ştie cînd va fi: „odată”, „după scăpătat”. La fel ca în balada populară „Mioriţa”, eroul liric săvîrşeşte imaginar ritualul morţii: Jocul începe
încet, ca un vînt.”, nAşa este jocul./ îl faci în doi, în trei./ îl joci cîte cîţi vrei/ Arde- l-ar focul!”'.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră