INTOARCERE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
întoarcere
Motivul are sens de revenire, întoarcere la izvor, adică de trecere de la aparenţe la realitate, de la formă la esenţă. Cafea spirituală este o cale regresivă, ea duce la multiplicitate, la Unitate de la periferie la centru. „Sfirşitul înseamnă întoarcere”, scrie Sebastian. Simbolul întoarcerii este cel al fazei finale a ciclului, întreg simbolismul cosmic marchează o reîntoarcere la centru, la origine, la Eden, o reintegrare a manifestării în principiul ce i-a dat naştere. Cum punctul a cuprins cercul, cercul se întoarce la punct. Or, centrul lumii, centrul Edenului este punctul în care se porneşte în dobîndi- rea stărilor supraumane.
Reintegrarea în centru se exprimă prin spirala involutivă. Această întoarcere la starea de nediferenţiere, la embrion, la matrice, la vremurile de la început se exprimă prin cunoaşterea vieţilor anterioare. Adevărata putere se întoarce, picătură cu picătură, la izvor.
Numai o concepţie liniară despre un timp limitat pentru fiecare fiinţă şi după a cărui trecere fiinţa dispare în neant îşi reprezintă moartea ca o „călătorie fără întoarcere”, de unde nimeni nu se mai
81
poate întoarce niciodată şi care nu duce nicăieri. Aceasta înseamnă plasarea centrului vieţii, a cosmosului şi a creaţiei numai în fiinţa particulară ce dispare. Lucrurile stau cu totul altfel în concepţiile care admit o transcendenţă şi pentru care moartea este una din porţile prin care trece ciclul vieţii. Astfel, chiar dacă moartea lui Nechifor Lipan din romanul „Baltagul” de M. Sadoveanu se dovedeşte a fi „o călătorie fără întoarcere”, el rămîne pe pămînt prin fiul său Gheorghiţă, deci nu moare.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
Motivul are sens de revenire, întoarcere la izvor, adică de trecere de la aparenţe la realitate, de la formă la esenţă. Cafea spirituală este o cale regresivă, ea duce la multiplicitate, la Unitate de la periferie la centru. „Sfirşitul înseamnă întoarcere”, scrie Sebastian. Simbolul întoarcerii este cel al fazei finale a ciclului, întreg simbolismul cosmic marchează o reîntoarcere la centru, la origine, la Eden, o reintegrare a manifestării în principiul ce i-a dat naştere. Cum punctul a cuprins cercul, cercul se întoarce la punct. Or, centrul lumii, centrul Edenului este punctul în care se porneşte în dobîndi- rea stărilor supraumane.
Reintegrarea în centru se exprimă prin spirala involutivă. Această întoarcere la starea de nediferenţiere, la embrion, la matrice, la vremurile de la început se exprimă prin cunoaşterea vieţilor anterioare. Adevărata putere se întoarce, picătură cu picătură, la izvor.
Numai o concepţie liniară despre un timp limitat pentru fiecare fiinţă şi după a cărui trecere fiinţa dispare în neant îşi reprezintă moartea ca o „călătorie fără întoarcere”, de unde nimeni nu se mai
81
poate întoarce niciodată şi care nu duce nicăieri. Aceasta înseamnă plasarea centrului vieţii, a cosmosului şi a creaţiei numai în fiinţa particulară ce dispare. Lucrurile stau cu totul altfel în concepţiile care admit o transcendenţă şi pentru care moartea este una din porţile prin care trece ciclul vieţii. Astfel, chiar dacă moartea lui Nechifor Lipan din romanul „Baltagul” de M. Sadoveanu se dovedeşte a fi „o călătorie fără întoarcere”, el rămîne pe pămînt prin fiul său Gheorghiţă, deci nu moare.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră