GOL ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
A face gol în sine, în sensul simbolic, însemnă a te elibera din roata existenţelor efemere, a dorinţelor, emoţiilor, a nu mai resimţi decît setea de absolut. Golul este, după Novalis, calea care duce în interior, calea vieţii adevărate.
Călătoria Luceafărului însetat de viaţa pămînteană se încheie la vîrsta pre- cosmică; punctul în care ajunge Luceafărul este alcătuit prin negaţie: nici spaţiu pe care să se aşeze hotare, nici timp, căci "Vremea-ncearcă înzădar / Din goluri a se naşte", ultimul vers căpătînd un relief deosebit
prin folosirea pluralului "goluri".
La Bacovia, motivul golului spaţial este echivalent cu pustiul camerei, al oraşului cu pieţe dezolante, luminate de becuri agonice, al pămîntului-mor- mînt, ale cărui adîncuri lansează, ca în mitul Sirenelor, chemarea morţii. Golul temporal este apanajul veşniciei, este haosul care refuză Facerea, este un spaţiu al morţii: “Imensitate, veşnicie, / Tu, haos care toate-aduni... / în golul tău e nebunie". în poezia “Lacustră", poetul comunică un sentiment al însingurării totale într-o lume în care se simte despărţit printr-un "gol istoric". Golul acesta se întinde între prezentul cu obsesivul ritm al ploii şi vremurile îndepărtate din străfundurile originare ale omenirii, cînd omul, îngrozit de singurătate şi adversitatea stihiilor şi fiarelor sălbatice, se claustra în locuinţele sale lacustre, în care se simţea în siguranţă numai după ce apuca să tragă podul de la mal.
în pastelul “Iarna" de V. Alecsandri, deşi motivul nu este enunţat, sufletul omului, invadat de albul zăpezii, trăieşte spaima golului, ca şi cînd s-ar fi întors în prelume: spaţiul cunoscut devine "întindere pustie", iar "oceanul de ninsoare" — deşert.
Călătoria Luceafărului însetat de viaţa pămînteană se încheie la vîrsta pre- cosmică; punctul în care ajunge Luceafărul este alcătuit prin negaţie: nici spaţiu pe care să se aşeze hotare, nici timp, căci "Vremea-ncearcă înzădar / Din goluri a se naşte", ultimul vers căpătînd un relief deosebit
prin folosirea pluralului "goluri".
La Bacovia, motivul golului spaţial este echivalent cu pustiul camerei, al oraşului cu pieţe dezolante, luminate de becuri agonice, al pămîntului-mor- mînt, ale cărui adîncuri lansează, ca în mitul Sirenelor, chemarea morţii. Golul temporal este apanajul veşniciei, este haosul care refuză Facerea, este un spaţiu al morţii: “Imensitate, veşnicie, / Tu, haos care toate-aduni... / în golul tău e nebunie". în poezia “Lacustră", poetul comunică un sentiment al însingurării totale într-o lume în care se simte despărţit printr-un "gol istoric". Golul acesta se întinde între prezentul cu obsesivul ritm al ploii şi vremurile îndepărtate din străfundurile originare ale omenirii, cînd omul, îngrozit de singurătate şi adversitatea stihiilor şi fiarelor sălbatice, se claustra în locuinţele sale lacustre, în care se simţea în siguranţă numai după ce apuca să tragă podul de la mal.
în pastelul “Iarna" de V. Alecsandri, deşi motivul nu este enunţat, sufletul omului, invadat de albul zăpezii, trăieşte spaima golului, ca şi cînd s-ar fi întors în prelume: spaţiul cunoscut devine "întindere pustie", iar "oceanul de ninsoare" — deşert.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră