FLOARE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Sfîntul loan al Crucii face din floare imaginea virtuţilor sufletului, buchetul care le adună fiind cel al perfecţiunii spirituale. Pentru Novalis, floarea este simbolul dragostei şi armoniei; ea se identifică cu simbolismul copilăriei şi, într-un fel, cu starea edenică. în arta japoneză a florilor (ikebana), aranja mentul se efectuează după o schemă ternară: ramul superior este al Cerului,
6 4
cel median — al omului, cel inferior—al Pămîntului. Astfel omul apare ca mediator între cer şi pămînt. Coşurile cu flori de la monumente evidenţiază contrastul dintre nemurirea celui sculptat şi caracterul scurt şi efemer al vieţii, al frumuseţii (florilor) şi plăcerilor. Jaquil- lard vede în frumuseţea florilor un sens ce îi aminteşte sufletului crîmpee din veşnicie. Folosirea alegorică a florilor este infinită: ele fac parte dintre atributele primăverii, aurorei, tinereţii, virtuţii. Floarea conţine promisiunea unei noi vieţi, taina frumosului dăruit lumii. Ea este asociată unor stări de armonie şi de fericire lumească. Vechiul obicei de a amplasa morminte în grădini sau de a le planta cu flori a fost asociat simbolisticii grădinii Paradisului, dar şi efemerităţii tuturor frumuseţilor pămînteşti, care pot fi eterne doar în grădinile Cerului. O tulpină uscată pe care cresc flori este simbolul speranţei.
în credinţele româneşti, drumul spre rai e presărat cu flori, care au rolul de a domoli dorul de viaţă; motivul apare şi în basmul “Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte"; după ce prinţul trece peste hotarele Scorpiei, ajunge la "un cîmp numai de flori şi unde era numai primăvară; fiecare floare era cu deosebire de mîndră şi cu un miros dulce, de te îmbăta". Şi iadul îşi are floarea sa — macul. El creşte în faţa porţilor infernale, evocînd patimile prin culoarea sa.
în balada populară “Toma Alimoş", florile ce urmau să fie plantate pe mor- mîntul haiducului amintesc de bocetele în care viaţa omului este comparată cu viaţa scurtă a florilor.
Florile de tei eminesciene care se vor cerne pe capetele celor doi îndrăgostiţi reprezintă o imagine vizuală, tactilă, olfactivă,
trecută într-un timp nelimitat "Flori de tei deasupra noastră / or să cadă rînduri-rînduri" (“ Dorinţa").
în contextul poeziei "Criticilor mei” de acelaşi autor, motivul îşi are originea în filozofia budistă, unde se consideră că fiecare om este o matrice, un posibil viitor Buddha. însă transfiguraţia este dificilă şi extrem de rară. Toţi oamenii sunt "flori” prin natura lor, însă puţini sunt capabili să se remarce prin valoare, să rodească: "Multe flori sunt, dar puţine / Rod în lume vor să poarte / Toate bat la poarta vieţii, / Dar se scutur multe moarte". Se crează un tablou ce aduce aminte de sufletele aspirînd spre împărăţia Cerurilor, multe căzînd în abisul Iadului. în poezia “Crăiasa din poveşti" de M. Eminescu florile, văzute ca nişte fiinţe omeneşti, gătesc noaptea într-o somptuoasă haină străvezie din pînză de păianjen, împodobită cu nestemate de rouă pentru un minunat bal al stelelor:"S-adun flori în şezătoare / De păianjen tort să rumpă, /Şi anină-n haina nopţii / Boabe mari de piatră scumpă". în poemul “Călin", fata de crai este împodobită cu florile albastre ale nemuririi "Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă, / Flori albastre are-n păru-işi o stea în frunte poartă".
"Florile de plumb" din poezia “Plumb” de G. Bacovia sugerează viaţa apăsătoare.
în “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de L. Blaga, atestăm motivul corolei — desenul perfect al diafanului floral, simbol al armoniei universale. Concretizarea simbolică a diversităţii tainelor apare în versul "în flori, în ochi, pe buze ori morminte" — simboluri ale transcendenţei terestre; "florile"— taină a frumosului dăruit vederii; "mor6
S
mintele"—peceţi ale misterului morţii, retragere în nepătruns; "ochii" şi "buzele" susţin coprespondenţa celor două lumi ale omului, cea interioară şi cea exterioară.
în poezia “Flori de mucegai" deT. Ar- ghezi, motivul aminteşte de “Les fleurs du mal” (“Florile răului") ale lui Baude- laire, susţinînd ideea că frumosul poate "creşte" şi din urît, aşa cum florile cresc deasupra mucegaiului.
V. Voiculescu identifică Poezia cu "floarea cerească"Cerească floare, albă, strălucită, / Cu blînd miros de rai, e Poezia."
6 4
cel median — al omului, cel inferior—al Pămîntului. Astfel omul apare ca mediator între cer şi pămînt. Coşurile cu flori de la monumente evidenţiază contrastul dintre nemurirea celui sculptat şi caracterul scurt şi efemer al vieţii, al frumuseţii (florilor) şi plăcerilor. Jaquil- lard vede în frumuseţea florilor un sens ce îi aminteşte sufletului crîmpee din veşnicie. Folosirea alegorică a florilor este infinită: ele fac parte dintre atributele primăverii, aurorei, tinereţii, virtuţii. Floarea conţine promisiunea unei noi vieţi, taina frumosului dăruit lumii. Ea este asociată unor stări de armonie şi de fericire lumească. Vechiul obicei de a amplasa morminte în grădini sau de a le planta cu flori a fost asociat simbolisticii grădinii Paradisului, dar şi efemerităţii tuturor frumuseţilor pămînteşti, care pot fi eterne doar în grădinile Cerului. O tulpină uscată pe care cresc flori este simbolul speranţei.
în credinţele româneşti, drumul spre rai e presărat cu flori, care au rolul de a domoli dorul de viaţă; motivul apare şi în basmul “Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte"; după ce prinţul trece peste hotarele Scorpiei, ajunge la "un cîmp numai de flori şi unde era numai primăvară; fiecare floare era cu deosebire de mîndră şi cu un miros dulce, de te îmbăta". Şi iadul îşi are floarea sa — macul. El creşte în faţa porţilor infernale, evocînd patimile prin culoarea sa.
în balada populară “Toma Alimoş", florile ce urmau să fie plantate pe mor- mîntul haiducului amintesc de bocetele în care viaţa omului este comparată cu viaţa scurtă a florilor.
Florile de tei eminesciene care se vor cerne pe capetele celor doi îndrăgostiţi reprezintă o imagine vizuală, tactilă, olfactivă,
trecută într-un timp nelimitat "Flori de tei deasupra noastră / or să cadă rînduri-rînduri" (“ Dorinţa").
în contextul poeziei "Criticilor mei” de acelaşi autor, motivul îşi are originea în filozofia budistă, unde se consideră că fiecare om este o matrice, un posibil viitor Buddha. însă transfiguraţia este dificilă şi extrem de rară. Toţi oamenii sunt "flori” prin natura lor, însă puţini sunt capabili să se remarce prin valoare, să rodească: "Multe flori sunt, dar puţine / Rod în lume vor să poarte / Toate bat la poarta vieţii, / Dar se scutur multe moarte". Se crează un tablou ce aduce aminte de sufletele aspirînd spre împărăţia Cerurilor, multe căzînd în abisul Iadului. în poezia “Crăiasa din poveşti" de M. Eminescu florile, văzute ca nişte fiinţe omeneşti, gătesc noaptea într-o somptuoasă haină străvezie din pînză de păianjen, împodobită cu nestemate de rouă pentru un minunat bal al stelelor:"S-adun flori în şezătoare / De păianjen tort să rumpă, /Şi anină-n haina nopţii / Boabe mari de piatră scumpă". în poemul “Călin", fata de crai este împodobită cu florile albastre ale nemuririi "Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă, / Flori albastre are-n păru-işi o stea în frunte poartă".
"Florile de plumb" din poezia “Plumb” de G. Bacovia sugerează viaţa apăsătoare.
în “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de L. Blaga, atestăm motivul corolei — desenul perfect al diafanului floral, simbol al armoniei universale. Concretizarea simbolică a diversităţii tainelor apare în versul "în flori, în ochi, pe buze ori morminte" — simboluri ale transcendenţei terestre; "florile"— taină a frumosului dăruit vederii; "mor6
S
mintele"—peceţi ale misterului morţii, retragere în nepătruns; "ochii" şi "buzele" susţin coprespondenţa celor două lumi ale omului, cea interioară şi cea exterioară.
în poezia “Flori de mucegai" deT. Ar- ghezi, motivul aminteşte de “Les fleurs du mal” (“Florile răului") ale lui Baude- laire, susţinînd ideea că frumosul poate "creşte" şi din urît, aşa cum florile cresc deasupra mucegaiului.
V. Voiculescu identifică Poezia cu "floarea cerească"Cerească floare, albă, strălucită, / Cu blînd miros de rai, e Poezia."
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră