COPAC POM ARBORE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Ca simbol al vieţii, copacul poate fi considerat o legătură, un intermediar între pămîntul în care îşi înfige rădăcinile şi bolta cerească pe care o atinge cu creştetul.
Simbol al vieţii în continuă evoluţie, în ascensiune, arborele evocă verticalitatea. El înlesneşte comunicarea între cele trei niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin rădăcinile ce răscolesc adîn- curile în care se împlîntă; suprafaţa pă- mîntului, prin trunchi şi crengile de jos; înaltul, prin ramurile dinspre vîrf, atrase de lumina cerului. Avîndu-şi rădăcinile înfipte în pămînt şi crengile înălţate spre cer, arborele este considerat un simbol al raporturilor ce se stabilesc între pămînt şi cer. în acest sens, el are caracterul unui centru, ceea ce face ca Arborele lumii să fie sinonim cu Axa lumii. Aşa se întîmplă în China cu copacul Qianmou,
46
ce se înalţă din centrul lumii — dovadă este faptul că la picioarele lui nu afli nici umbră, nici ecou: cele nouă ramuri şi cele nouă rădăcini ale sale ajung la cele nouă ceruri şi la cele nouă izvoare, sălaş al morţilor. M. Eliade notează că “arborele este încărcat cu forţe sacre, deoarece este vertical, creşte, îşi pierde şi-şi recapătă frunzeler, şi deci se regenerează: el moare şi renaşte de nenumărate ori." Există o analogie între arborele-pomul vieţii şi arborele crucii. Crucea, înălţată pe un munte, în centrul lumii, reia în totalitate străvechea imagine a arborelui cosmic sau al lumii. Astfel în iconografia creştină apare frecvent imaginea cricii cu frunze sau a Arborelui — Cruce.
în Biblie, copacul simbolizează adesea o persoană evlavioasă, care urmează “să crească", "să înflorească" şi “să deie rod". Se spune despre Orfeu că atunci cînd se aşeza să cînte, în jurul lui se înghesuiau o mulţime de copaci: plopul, stejarul, fagul, arţarul, bradul, salcia.
în literatură, simbolismul copacilor e cu totul specific. Motivul apare în primul episod al poemului “Scrisoarea III" de M. Eminescu: proiectînd istoria pe marele ecran al timpului, poetul se întoarce la vremea cînd turcii erau încă nomazi. Un tînăr sultan (probabil Osman), adormind sub fereastra iubitei, visează că luna coboară pe pămînt, luînd chipul unei fecioare; în acel moment, din inima sultanului răsare un copac ale cărui ramuri vor umbri întreg pămîntul. Copacul sugerează creşterea prin vreme a Imperiului Otoman, toţi sultanii care i-au urmat lui Osman, inclusiv Baiazid, realizînd visul de mărire al celui dintîi.
Imaginea argheziană ce conţine motivul aminteşte de izgonirea din paradis — o cîmpie pustie atît de proprie sudului
românesc, pe întinsul cîruia cîte un copac singuratic se pietrifică în uitare şi sălbăticire "Tare sîntsingur, Doamne, şi pieziş! / Copac pribeag uitat in cîmpie, Cu fruct amar şi cu frunziş / Ţepos şi aspru, cuîndîrjire vie" (“Psalm"). Motivul “copac pribeag" sugerează dezrădăcinarea rostului pe pămînt, neodihna, existenţa ca paradox. în partea a doua poeziei, "copaculpribeag" devine "nalt candelabru", "strajă la hotarele" dintre cer şi pămînt, căci un slujitor al cerului se află între două lumi. Versul “în ramurile-ntinse pe altare" suprapune cele două viziuni alegorice: om-copac, om-candelabru.
La G. Vieru, acest motiv e mijlocitorul ideal dintre cer şi pămînt, rod al ciclurilor cosmice, al comuniunii dintre cele trei regnuri, axă a lumii; el este superior omului: "Aţi văzut pom să nu aibă rădăcini? / Pom care să nu înflorească ? / Pentru că, vezi bine, / Are alte griji, mai de seamă? / Aţi văzut pom să răcnească, să lehăie din frunze? Să-şi sune altfel foile, cînd vîntul îşi schimbă direcţia? Aţi văzut pom să zgîrie cu gheara / Icoana soarelui de sus? / Pom să nu-i sîngere frunza / Cînd vine toamna şi îngheţul?"
în nuvela “Copacul care ne uneşte" de N. Esinencu, pomul de pere din ţintirimul satului e cel care nu lasă ca o viţă de sînge să rămînă prin străini; este veghea ce-i aduce pe toţi acasă. La moartea lui Vologhiţă, un frate de al său spune: "Simt că mă înăduş, dar în acelaşi timpse luminează ceva în mine. Să fie oare copacul care ne uneşte, nu ne lasă să ne pierdem de tot în timp?... Aici sunt îngropate foarte multe neamuri ale noastre..."
Simbol al vieţii în continuă evoluţie, în ascensiune, arborele evocă verticalitatea. El înlesneşte comunicarea între cele trei niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin rădăcinile ce răscolesc adîn- curile în care se împlîntă; suprafaţa pă- mîntului, prin trunchi şi crengile de jos; înaltul, prin ramurile dinspre vîrf, atrase de lumina cerului. Avîndu-şi rădăcinile înfipte în pămînt şi crengile înălţate spre cer, arborele este considerat un simbol al raporturilor ce se stabilesc între pămînt şi cer. în acest sens, el are caracterul unui centru, ceea ce face ca Arborele lumii să fie sinonim cu Axa lumii. Aşa se întîmplă în China cu copacul Qianmou,
46
ce se înalţă din centrul lumii — dovadă este faptul că la picioarele lui nu afli nici umbră, nici ecou: cele nouă ramuri şi cele nouă rădăcini ale sale ajung la cele nouă ceruri şi la cele nouă izvoare, sălaş al morţilor. M. Eliade notează că “arborele este încărcat cu forţe sacre, deoarece este vertical, creşte, îşi pierde şi-şi recapătă frunzeler, şi deci se regenerează: el moare şi renaşte de nenumărate ori." Există o analogie între arborele-pomul vieţii şi arborele crucii. Crucea, înălţată pe un munte, în centrul lumii, reia în totalitate străvechea imagine a arborelui cosmic sau al lumii. Astfel în iconografia creştină apare frecvent imaginea cricii cu frunze sau a Arborelui — Cruce.
în Biblie, copacul simbolizează adesea o persoană evlavioasă, care urmează “să crească", "să înflorească" şi “să deie rod". Se spune despre Orfeu că atunci cînd se aşeza să cînte, în jurul lui se înghesuiau o mulţime de copaci: plopul, stejarul, fagul, arţarul, bradul, salcia.
în literatură, simbolismul copacilor e cu totul specific. Motivul apare în primul episod al poemului “Scrisoarea III" de M. Eminescu: proiectînd istoria pe marele ecran al timpului, poetul se întoarce la vremea cînd turcii erau încă nomazi. Un tînăr sultan (probabil Osman), adormind sub fereastra iubitei, visează că luna coboară pe pămînt, luînd chipul unei fecioare; în acel moment, din inima sultanului răsare un copac ale cărui ramuri vor umbri întreg pămîntul. Copacul sugerează creşterea prin vreme a Imperiului Otoman, toţi sultanii care i-au urmat lui Osman, inclusiv Baiazid, realizînd visul de mărire al celui dintîi.
Imaginea argheziană ce conţine motivul aminteşte de izgonirea din paradis — o cîmpie pustie atît de proprie sudului
românesc, pe întinsul cîruia cîte un copac singuratic se pietrifică în uitare şi sălbăticire "Tare sîntsingur, Doamne, şi pieziş! / Copac pribeag uitat in cîmpie, Cu fruct amar şi cu frunziş / Ţepos şi aspru, cuîndîrjire vie" (“Psalm"). Motivul “copac pribeag" sugerează dezrădăcinarea rostului pe pămînt, neodihna, existenţa ca paradox. în partea a doua poeziei, "copaculpribeag" devine "nalt candelabru", "strajă la hotarele" dintre cer şi pămînt, căci un slujitor al cerului se află între două lumi. Versul “în ramurile-ntinse pe altare" suprapune cele două viziuni alegorice: om-copac, om-candelabru.
La G. Vieru, acest motiv e mijlocitorul ideal dintre cer şi pămînt, rod al ciclurilor cosmice, al comuniunii dintre cele trei regnuri, axă a lumii; el este superior omului: "Aţi văzut pom să nu aibă rădăcini? / Pom care să nu înflorească ? / Pentru că, vezi bine, / Are alte griji, mai de seamă? / Aţi văzut pom să răcnească, să lehăie din frunze? Să-şi sune altfel foile, cînd vîntul îşi schimbă direcţia? Aţi văzut pom să zgîrie cu gheara / Icoana soarelui de sus? / Pom să nu-i sîngere frunza / Cînd vine toamna şi îngheţul?"
în nuvela “Copacul care ne uneşte" de N. Esinencu, pomul de pere din ţintirimul satului e cel care nu lasă ca o viţă de sînge să rămînă prin străini; este veghea ce-i aduce pe toţi acasă. La moartea lui Vologhiţă, un frate de al său spune: "Simt că mă înăduş, dar în acelaşi timpse luminează ceva în mine. Să fie oare copacul care ne uneşte, nu ne lasă să ne pierdem de tot în timp?... Aici sunt îngropate foarte multe neamuri ale noastre..."
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră