CLEPSIDRA ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Clepsidra simbolizează curgerea implacabilă a vieţii. Dar ea mai înseamnă şi o posibilitate de răsturnare a timpului, o întoarcere la origini. Forma clepsidrei, cu cele două compartimente ale sale, evocă raportul dintre entităţile sus — jos. Chiar dacă trecerea dintre compartimente e doar un gît îngust, raportul totuşi se poate stabili într-o mişcare continuă. Vidul şi plinul trebuie să se succeadă, astfel există o trecere de la registrul superior la cel inferior, adică de la ceresc la terestru şi apoi, prin răsturnare, de la terestru la ceresc. Aceasta pentru că cele două rezervoare ale clepsidrei corespund Cerului şi Pămîntului, iar firul de nisip care curge invers, atunci cînd o răstorni, întruchipează schimburile dintre aceste două tărîmuri, manifestarea posibilităţilor cereşti, reintegrarea manifestării în izvorul divin. Gîtuitura mediană este uşa cea îngustă prin care au loc schimbările.
V. Romanciuc, în poezia "Clepsidră", extinde semnificaţia acestui motiv: “Cea mai veche clepsidră /formată / din cele mai vechi recipiente: / lumea asta, ceea lume. / Ni—nisipul!—curgem / dintr-un vas în altul / exactîntr-un veac de om".
în poezia omonimă, N. Dabija, po etul sugerează ideea că sfîrşitul vieţii pămînteşti a omului prezintă prin sine nu altceva decît începutul vieţii sale (o Ieste:
"Vroiam să dobor secunda cu o săgeată.
Vroiam să măsor cu o iubire vecia.
Mult prea multă-mi părea Poezia.
Şi-a mea îmi era lumea toată... Iarba creştea sub ochii mei, teii scoteau flori pe ram de mă gîndeam la ei atunci cînd iubeam, ce tînăr eram o!
eram ce tînăr
atunci cînd iubeam: de mă gîndeam la ei, teii scoteau flori pe ram; iarba creştea sub ochii mei,
şi-a mea îmi era lumea toată...
Mult prea multă-mi părea Poezia...
Vroiam să măsor cu o iubire vecia...
Vroiam să dobor secunda cu o săgeată..."
V. Romanciuc, în poezia "Clepsidră", extinde semnificaţia acestui motiv: “Cea mai veche clepsidră /formată / din cele mai vechi recipiente: / lumea asta, ceea lume. / Ni—nisipul!—curgem / dintr-un vas în altul / exactîntr-un veac de om".
în poezia omonimă, N. Dabija, po etul sugerează ideea că sfîrşitul vieţii pămînteşti a omului prezintă prin sine nu altceva decît începutul vieţii sale (o Ieste:
"Vroiam să dobor secunda cu o săgeată.
Vroiam să măsor cu o iubire vecia.
Mult prea multă-mi părea Poezia.
Şi-a mea îmi era lumea toată... Iarba creştea sub ochii mei, teii scoteau flori pe ram de mă gîndeam la ei atunci cînd iubeam, ce tînăr eram o!
eram ce tînăr
atunci cînd iubeam: de mă gîndeam la ei, teii scoteau flori pe ram; iarba creştea sub ochii mei,
şi-a mea îmi era lumea toată...
Mult prea multă-mi părea Poezia...
Vroiam să măsor cu o iubire vecia...
Vroiam să dobor secunda cu o săgeată..."
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră