Zboar-al nopţii negru flutur de Mihai Eminescu

Zboar-al nopţii negru flutur

de Mihai Eminescu

                        Zboar-al nopţii negru flutur

                        Cu-a lui aripi ostenite,

                        Pe când crengile se scutur

                        Pe cărări înţelenite.

                        Iară bolta cea senină

                        Printre ramuri, printre frunză,

                        Aruncând dungi de lumină

                        Cearcă tainic să pătrunză.

                        Prin a ramurilor mreajă,

                        Sună jalnic în urechi

                        Cântec dulce ca de vrajă,

                        De sub teiul nalt şi vechi.

                        Iară sunetele sfinte

                        Mişcă jalnic al tău piept:

                        Nu mai cugeţi înainte,

                        Nici nu cauţi îndărăt,

                        Ci asculţi de păsărele

                        Ciripind în verde crâng,

                        Cum de amoru-ne-ntre ele

                        Sfătuindu-se ne plâng.