Vreo zgâtie de fată de Mihai Eminescu

Vreo zgâtie de fată

de Mihai Eminescu

                        Vreo zgâtie de fată

                        Cărei gura nu-i mai tace,

                        Ca stigleţii-ntoarce capul

                        Când încolo, când încoace.

                        Sau o alta visătoare

                        Care lină şi măreaţă

                        Are-n ochii-i întuneric

                        Şi mândrie are-n faţă;

                        Sau mai mici şi mai plinuţe,

                        Sau mai zvelte şi mai slabe,

                        Toate peste-un sfert de secol,

                        Vai! vor fi aproape babe.

                        Şi zâmbesc atât de dulce

                        Ca şi când ar fi de-a pururi!

                        Toate graţiile de astăzi

                        Or să fie atunci cusururi.