Sătul de lucru… de Mihai Eminescu

Sătul de lucru…

de Mihai Eminescu

                        Sătul de lucru caut noaptea patul,

                        Dar al meu suflet un drumeţ se face

                        Şi pe când trupul doarme-ntins în pace,

                        Pe-a tale urme l-au împins păcatul.

                        E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace,

                        Dar mintea-mi vede – genele holbate;

                        Ca şi un orb mă simt în întuneric

                        Şi totuşi înainte-mi zi se face.

                        E chipul tău, lumină necrezută

                        De frumuseţi, de taină, curăţie,

                        Ce nopţii reci lucire-i împrumută.

                        Din cauza ta, bălaia mea soţie,

                        Cât ziulica trupu-odihnă n-are,

                        Iar noaptea sufletul în cale pleacă.