Gândind la tine de Mihai Eminescu

Gândind la tine

de Mihai Eminescu

                        Gândind la tine fruntea-acum mă doare.

                        Nu ştiu ce rost mai are-a mea viaţă

                        Când n-am avut o clipă de dulceaţă:

                        Amar etern şi visuri pieritoare!

                        De ce în noapte glasul tău îngheaţă!

                        Vedea-vor ochii-mi înc-o dată oare

                        Frumosul trup, – femeie zâmbitoare! –

                        Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n braţe?

                        Tu, blond noroc al unui vis deşert,

                        Tu, visul blond unui noroc ce nu e,

                        De-i mai veni, să ştii că nu te iert.

                        Căci dorul meu mustrări o să-ţi tot spuie

                        Şi sărutându-te am să te cert

                        Cu dezmierdări cum n-am spus nimănuie.