Ce suflet trist… de Mihai Eminescu

Ce suflet trist…

de Mihai Eminescu

                        Ce suflet trist mi-au dăruit

                        Părinţii din părinţi,

                        De-au încăput numai în el

                        Atâtea suferinţi?

                        Ce suflet trist şi fără de rost

                        Şi din ce lut inert,

                        Că după-atâtea amăgiri

                        Mai speră în deşert?

                        Cum nu se simte blestemat

                        De-a duce-n veci nevoi?

                        O, valuri ale sfintei mări,

                        Luaţi-mă cu voi!