Balada lui Siminic

Balada lui Siminic

                        Colo-n jos pă prundurele

                        Ziduiesc trei frăţurele.

                        Care cum zidul făcea

                        Pe noapte se surpa.

                        Ei aşe s-o sfătuit:

                        Care nevasta-a vini

                        Cu prânzu mai dimineaţă

                        Tăt în zâd s-o zâduiască.

                        Nevasta lui Siminic

                        Dimineaţa s-o sculat

                        Şi pă faţă s-o spălat

                        Şi prânzu şi l-o gătat

                        Şi pruncii i-o aşezat,

                        La Siminic o alergat.

                        Siminic din grai grăie:

                        – Doamne, la nevasta me,

                        Dă-i, Doamne, un lup nainte,

                        Doară ie s-o spăimânta

                        Şi prânzu şi l-a vărsa

                        Şi napoi s-a înturna.

                        Ea lupu l-o-nconjurat

                        La Siminic o alergat.

                        Siminic din grai grăie:

                        – Doamne, la nevasta me,

                        Dă-i, Doamne,-un lujer nainte,

                        Doară ie s-o-mpiedica

                        Şi prânzu şi l-a vărsa.

                        Ea lujeru l-o-nconjurat

                        La Siminic o-alergat.

                        – Haidaţi, măi fraţi, să prânzim,

                        Nevasta să zâduim.

                        Zâduită până-n brâu,

                        Răsărit-o-on spic de grâu;

                        Zâduită până-n barbă,

                        Răsărit-o-on spic de iarbă.