SPIC ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Spic
In operele de artă ale Renaşterii, spicul apare ca atribut al verii, al secerişului, al zeiţei agriculturii Ceres, care le-a dăruit oamenilor griul (ea este reprezentată cu un snop de spice în mină), al milosteniei şi belşugului. Spicul conţine bobul de griu care moare fie spre a hrăni, fie spre a încolţi. Spicul este simbolul creşterii, fertilităţii, hrană şi sămînţă deopotrivă. El indică ajungerea la maturitate, atît în viaţa vegetală şi animală, cit şi în dezvoltarea psihică; el înseamnă dezvoltarea tuturor posibilităţilor fiinţei.
Sadoveanu adoptă simbolul ca semn al belşugului şi al fericirii bucolice: albinele fac miere densă, iar spicul de grîu
135
este mare „cît degetul mijlociu al unui bărbat plugar" („Fraţii Jderi"). Aceeaşi semnificaţie o comportă motivul şi în poezia „Vara” de L. Blaga: „In soare spicele îşi ţin la sîn grăunţele! ca nişte prunci ce sug".
Reiterarea simbolului în „Ars poetica” de G. Vieru nu e întîmplătoare: secerişul spicelor semnifică sfîrşitul vieţii celor trei - mama, poetul şi iubita. In această mişcare circulară, tustrei ^înt încadraţi într-o procesiune în care ţin spice emblematice (ale dragostei de mamă, ale iubirii şi ale consumului sufletesc ardent al poetului): „Merg eu dimineaţa, în frunte,/ Cu spicele albe în braţe,../ Mergi tu, iubito, după mine/ Cu spicul fierbinte în piept.../ Vine moartea din urmă/ Cm spicele roşii în braţe/ Ale sîngelui meu” „Spicele fierbinţi" sînt semn al durerii, iar ideea sugerată de poet este că suferinţa reprezintă o cale de purificare.
In operele de artă ale Renaşterii, spicul apare ca atribut al verii, al secerişului, al zeiţei agriculturii Ceres, care le-a dăruit oamenilor griul (ea este reprezentată cu un snop de spice în mină), al milosteniei şi belşugului. Spicul conţine bobul de griu care moare fie spre a hrăni, fie spre a încolţi. Spicul este simbolul creşterii, fertilităţii, hrană şi sămînţă deopotrivă. El indică ajungerea la maturitate, atît în viaţa vegetală şi animală, cit şi în dezvoltarea psihică; el înseamnă dezvoltarea tuturor posibilităţilor fiinţei.
Sadoveanu adoptă simbolul ca semn al belşugului şi al fericirii bucolice: albinele fac miere densă, iar spicul de grîu
135
este mare „cît degetul mijlociu al unui bărbat plugar" („Fraţii Jderi"). Aceeaşi semnificaţie o comportă motivul şi în poezia „Vara” de L. Blaga: „In soare spicele îşi ţin la sîn grăunţele! ca nişte prunci ce sug".
Reiterarea simbolului în „Ars poetica” de G. Vieru nu e întîmplătoare: secerişul spicelor semnifică sfîrşitul vieţii celor trei - mama, poetul şi iubita. In această mişcare circulară, tustrei ^înt încadraţi într-o procesiune în care ţin spice emblematice (ale dragostei de mamă, ale iubirii şi ale consumului sufletesc ardent al poetului): „Merg eu dimineaţa, în frunte,/ Cu spicele albe în braţe,../ Mergi tu, iubito, după mine/ Cu spicul fierbinte în piept.../ Vine moartea din urmă/ Cm spicele roşii în braţe/ Ale sîngelui meu” „Spicele fierbinţi" sînt semn al durerii, iar ideea sugerată de poet este că suferinţa reprezintă o cale de purificare.
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră
