CIOCIRLIE ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Datorită felului său de a se înălţa ca o săgeată spre cer sau, dimpotrivă, de a se lăsa brusc să cadă, ciocîrlia simbolizează evoluţia sau involuţia Manifestării. Ea este un fel de mediatoare: zborul ei de la pămînt spre cer şi de la cer spre pămînt leagă cei doi poli ai existenţei. Asfel, ciocîrlia reprezintă unirea dintre terestru şi ceresc. Ea zboară sus şi-şi face cuibul pe pămînt, din fire de iarbă uscată. Cînd îşi ia zborul în lumina zorilor, ea evocă ardoarea unui elan juvenil, expresia bucuriei de viaţă. Cîntecul ei, spre deosebire de cel al privighetorii, este un cîntec de bucurie: "Sus, sus, tot mai sus / Din pămînt ţîşneşti, / Ca un nor de foc; / Răscolind adîncul albastru, / Te înalţi cîntînd şi cîntînd te înalţi" (Shelley). Pentru teologi, cîntecul cio- cîrliei înseamnă rugă răspicată şi veselă înaintea tronului lui Dumnezeu. Din cauza vitezei cu care zboară, a înălşimilor pe care le cucereşte, dar şi din cauza dimensiunilor ei modeste, ciocîrlia nu poate fi văzută, lată de ce ea devine un simbol al transparenţei, al materiei dure, al strigătului. Pasăre sacră pentru gali, ea rămîne, în folclor şi în credinţe populare, ciocîrlia este o pasăre de bun augur. Gheruţele unei ciocîrlii adevărate sau simbolice pot fi purtate ca talisman. Acesta poate feri de persecuţii, asigură victoria.
Zborul ciocîrliei este asociat, în poezia lui B. P. Hajdeu, cu ascensiunea spre eternitate a creatorului: "Se duce ciocîrlia să-icînte-n depărtare, /Acolo unde vara mai poate străluci. ../Ce mai aştepţi, poete? E ziua de plecare / Vei mai cînta odată. .. dar numai nu aci! (“Ciocîrlia”).
în “Legenda ciocîrliei" de V. Alecsan- dri este evocată originea acestei păsări: o fată de împărat îndrăgostită de soare, este blestemată de mama soarelui să nu ajungă niciodată la acesta: "larsufletu-i ferice luat-au formă vie / De-o mică, drăgălaşă, duioasă ciocîrlie / Ce veşnic cătră soare se-nalţă-n adorare / Chemîndu-l, primăvara, cu dulcea ei cîntarei".
în piesa “Păsările tinereţii noastre" de I. Druţă, ciocîrliile întruchipează setea de zbor, visurile şi aspiraţiile spre înălţimile spiritului: "... mie mai dragi îmi sînt ciocîrliile. Ce mai pasăre, sfinte Dumnezeule! Cîmp arat, semănături proaspete, zare largă, cer senin, atîta-i trebuie ciocîrliei. Se suie, tovarăşi, sus pînă se topeşte mai cu totul şi, de acolo, de sus, o zi întreagă cîntă, seamănă, ară şi prăşeşte împreună cu ţăranul."
Zborul ciocîrliei este asociat, în poezia lui B. P. Hajdeu, cu ascensiunea spre eternitate a creatorului: "Se duce ciocîrlia să-icînte-n depărtare, /Acolo unde vara mai poate străluci. ../Ce mai aştepţi, poete? E ziua de plecare / Vei mai cînta odată. .. dar numai nu aci! (“Ciocîrlia”).
în “Legenda ciocîrliei" de V. Alecsan- dri este evocată originea acestei păsări: o fată de împărat îndrăgostită de soare, este blestemată de mama soarelui să nu ajungă niciodată la acesta: "larsufletu-i ferice luat-au formă vie / De-o mică, drăgălaşă, duioasă ciocîrlie / Ce veşnic cătră soare se-nalţă-n adorare / Chemîndu-l, primăvara, cu dulcea ei cîntarei".
în piesa “Păsările tinereţii noastre" de I. Druţă, ciocîrliile întruchipează setea de zbor, visurile şi aspiraţiile spre înălţimile spiritului: "... mie mai dragi îmi sînt ciocîrliile. Ce mai pasăre, sfinte Dumnezeule! Cîmp arat, semănături proaspete, zare largă, cer senin, atîta-i trebuie ciocîrliei. Se suie, tovarăşi, sus pînă se topeşte mai cu totul şi, de acolo, de sus, o zi întreagă cîntă, seamănă, ară şi prăşeşte împreună cu ţăranul."
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră