CEAS CEASORNIC ce reprezinta ce semnifica ce simbolizeaza
Conştient că "ceasul care loveşte" a venit, Toma Alimoş din balada populară cu acelaşi titlu lasă murgului năzdrăvan sarcina îngropării. Ideea este că omul e muritor, că vine o vreme cînd îi soseşte “ceasul” împlinirii destinului omenesc (“darşi ceasul mi-a sosit").
în “Scrisoarea III” de M. Eminescu, ceasornicul care urmează singur "lungă- a timpului cărare" simbolizează nu doar timpul marelui Univers: lumina, inpe- rioasă şi palidă, este potrivită pentru a domina o lume vană şi absurdă, născută dintr-un vis al neantului.
în nuvela fantastică „La ţigănci" de M.Eliade are loc o discuţie despre ceas dintre Gavrilescu şi baba aşezată la punctul de hotar dintre cele două tărîmuri. Acest fapt sugerează o altă curgere temporală. „Avem timp. Nu e nici trei.", zice bătrîna fără grabă. Ceasul care „iar a stat" sugerează că în locul acesta timpul exterior este împletit în jurul unei clipe de graţie: ora trei.
Cenuşă_________________
Simbolismul cenuşii e determinat, mai întîi, de sensul pe care-l comportă
acest cuvînt: ceea ce rămîne după stingerea focului. Mai presupune cadavrul, reziduu al trupului, după ce s-a stins în el focul vieţii. în orice viziune, cenuşa va simboliza lipsa de valoare, nulitatea legată de viaţa omenească, datorită precarităţii acesteia. Asceţii creştini îşi amestecă hrana cu cenuşă, ca semn al renunţării la orice vanitate pămînteas- că. Dar acest simbol nu este lipsit de nuanţe şi extinderi. La chinezi, viziunea cenuşilor umede era o prevestire a morţii. Cenuşa de trestii era folosită pentru a opri apele potopului. Cenuşa stinsă, cu care e comparat capul unui înţelept, înseamnă oprirea activităţii mentale. Dar tot ceea ce este legat de moarte ţine de simbolismul eternei reîntoarceri. Astfel, în mănăstirile creştine, s-a păstrat obiceiul de a-i întinde pe muribunzi pe pă- mîntul acoperit de o cenuşă aşezată în formă de cruce, aceasta fiind un simbol universal al alternanţei viaţă / moarte. Cenuşa binecuvîntată este utilizată în cadrul sfinţirii unei noi biserici. La unele triburi, preoţii invocau ploaia, răspîn- dind cenuşă pe creasta unui munte.
în poezia “întoarcere în ţărînă" de T. Arghezi, motivul comportă semnificaţia de ideal naţional păstrat cu sfinţenie: "cenuşa morţilor din vartă".
în finalul nuvelei “Moara cu noroc" de I. Slavici, la întoarcere, bătrîna nu găseşte decît zidurile înnegrite de fum ale hanului, grămezile de praf şi cenuşa din care se vedeau oasele celor care fuseseră Ghiţă şi Ana. Repetarea termenului “cenuşă" şi imaginea celor cinci cruci care se proiectează simbolic, peste întreg cadrul, capătă accente tragice.
La 1. Pillat, motivul sugerează aspectul rezidual al zilei care a fost: “Peşesul peste care seara cade / Cenuşa şi pustiul
I
33
se întind" ("Cocorii").
în poezia “Noi şi pămîntut" de L. Bla- ga, motivul exprimă dorinţa de restructurare, de sublimare: "în zori de zi aş vrea să fiu şi eu cenuşă".
în “Scrisoarea III” de M. Eminescu, ceasornicul care urmează singur "lungă- a timpului cărare" simbolizează nu doar timpul marelui Univers: lumina, inpe- rioasă şi palidă, este potrivită pentru a domina o lume vană şi absurdă, născută dintr-un vis al neantului.
în nuvela fantastică „La ţigănci" de M.Eliade are loc o discuţie despre ceas dintre Gavrilescu şi baba aşezată la punctul de hotar dintre cele două tărîmuri. Acest fapt sugerează o altă curgere temporală. „Avem timp. Nu e nici trei.", zice bătrîna fără grabă. Ceasul care „iar a stat" sugerează că în locul acesta timpul exterior este împletit în jurul unei clipe de graţie: ora trei.
Cenuşă_________________
Simbolismul cenuşii e determinat, mai întîi, de sensul pe care-l comportă
acest cuvînt: ceea ce rămîne după stingerea focului. Mai presupune cadavrul, reziduu al trupului, după ce s-a stins în el focul vieţii. în orice viziune, cenuşa va simboliza lipsa de valoare, nulitatea legată de viaţa omenească, datorită precarităţii acesteia. Asceţii creştini îşi amestecă hrana cu cenuşă, ca semn al renunţării la orice vanitate pămînteas- că. Dar acest simbol nu este lipsit de nuanţe şi extinderi. La chinezi, viziunea cenuşilor umede era o prevestire a morţii. Cenuşa de trestii era folosită pentru a opri apele potopului. Cenuşa stinsă, cu care e comparat capul unui înţelept, înseamnă oprirea activităţii mentale. Dar tot ceea ce este legat de moarte ţine de simbolismul eternei reîntoarceri. Astfel, în mănăstirile creştine, s-a păstrat obiceiul de a-i întinde pe muribunzi pe pă- mîntul acoperit de o cenuşă aşezată în formă de cruce, aceasta fiind un simbol universal al alternanţei viaţă / moarte. Cenuşa binecuvîntată este utilizată în cadrul sfinţirii unei noi biserici. La unele triburi, preoţii invocau ploaia, răspîn- dind cenuşă pe creasta unui munte.
în poezia “întoarcere în ţărînă" de T. Arghezi, motivul comportă semnificaţia de ideal naţional păstrat cu sfinţenie: "cenuşa morţilor din vartă".
în finalul nuvelei “Moara cu noroc" de I. Slavici, la întoarcere, bătrîna nu găseşte decît zidurile înnegrite de fum ale hanului, grămezile de praf şi cenuşa din care se vedeau oasele celor care fuseseră Ghiţă şi Ana. Repetarea termenului “cenuşă" şi imaginea celor cinci cruci care se proiectează simbolic, peste întreg cadrul, capătă accente tragice.
La 1. Pillat, motivul sugerează aspectul rezidual al zilei care a fost: “Peşesul peste care seara cade / Cenuşa şi pustiul
I
33
se întind" ("Cocorii").
în poezia “Noi şi pămîntut" de L. Bla- ga, motivul exprimă dorinţa de restructurare, de sublimare: "în zori de zi aş vrea să fiu şi eu cenuşă".
Lista cu toate Simbolurile
Lista cu toate Motivele
Lista cu toate Operele
Donează pentru comunitatea noastră